walKarpatica a plecat din nou pe munte. De data asta ne-am indreptat spre frumosii si inca salbaticii Calimani. Si ca totul sa fie perfect am luat cu noi alti 21 de studenti dornici de aventuri, aer curat si voie buna.
Totul a inceput vineri dimineata pe la 6:30 in fata Universitatii ,,Alexandru Ioan Cuza” Iasi – Corpul A, de obicei locul de intalnire pentru plecarile noastre. Dupa o scurta socializare si clasica cafea suntem gata de drum; tinta principala Vatra Dornei, pentru inceput. Acolo facem ultimele provizii si apoi spre Gura Haitii si respectiv la cabana Perla Calimanilor. De ce ne place asa mult locatia aleasa? In primul rand e printre ultimele case inainte de intrarea in Parcul National Calimani, traseele trec prin fata si apoi proprietarii sunt niste oameni foarte faini si te ajuta cu tot ce ai nevoie (lemne de foc, sfaturi, indicatii, harta …).
Dupa instalare si ‘aclimatizare’ ne-am imbarcat in microbuz si am pornit spre Cariera de Sulf, sau mai bine zis fosta cariera. Deschisa in 1971 si inchisa la sfarsitul anilor ’90 cariera a schimbat complet peisajul in zona si arata ca un loc sterp, extraterestru insa exista potential. Din pacate acest potential nu este deloc valorificat, iar vechile cladiri (inclusiv una ce era compusa din 500 de garsoniere confort I, patiseria, dispensarul, cantina de 1000 de persoane) au fost in totalitate demolate, cu cateva exceptii (o cladire a carei functie nu am aflat-o si o cabana despre care se spune ca ar fi fost vila de protocol a cuplului Ceausescu). In timpul discutiilor am gasit multe posibile valorificari ale zonei –daca s-ar fi pastrat acea infrastructura- inclusiv o statiune de cercetare pentru geologi, chimisti, constructori, ingineri, ecologi, botanisti etc, sau de ce nu un hotel / hostel pentru cei aflati in vizita in munti. Dar din pacate se pare ca valorificarea resurselor (chiar si a celor mai putin benefice!) nu este o prioritate in tara noastra.
Revenind la povestirea noastra aceasta continua cu un gratar, bere, glume, voie buna si prieteni noi. Tarziu in noapte ne retragem si noi in camere, nu de alta dar maine ne asteapta ‘o zi grea’.
Pentru ziua de sambata am decis sa facem un traseu de dificultate medie, ce merge prin padure, golul alpin, jnepenis si pe drumurile forestiere, deci avem cate putin din toate. Ploaia a incercat sa ne puna piedici dar nu cedam noi asa usor! Din Gura Haitii plecam pe cruce albastra pana la Pietrele Rosii, de acolo pe bulina rosie pana la 12 Apostoli si apoi in coborare pe bulina albastra pana in Gura Haitii. Ascensiunea pana la Pietrele Rosii a fost destul de sustinuta, cu unele portiuni dificile, insa padurea ne-a ferit de ploaie si ne-a oferit cateva imagini de-a dreptul spectaculoase. Intre Pietrele Rosii si 12 Apostoli ne-am cam udat la bocanci din cauza ierbii inalte dar din nou padurea si arbustii ne-au aprovizionat cu lucruri interesante (muschi, licheni si crengute pentru ornamente). Cat despre coborarea spre Gura Haitii a fost cu bune si cu rele; ne-am bucurat cand am vazut padurea si pajistea, adaposturile si portiunea de Drumul laptelui (un traseu despre care nici nu stiam ca exista, dar care te duce prin cateva locuri foarte frumoase si cu privelisti uimitoare), dar am avut parte si de mahniri uriase cand am vazut gravitatea defrisarilor din zona, pur si simplu versanti intregi goi, in bataia vantului si a ploii. In totalitate traseu a durat cam 7-8 ore.
Dupa oboseala si umezeala de pe traseu ne-am retras la cabana, am schimbat echipamentul si ne-am apucat de gatit. O ciorba de pui cu legume perfecta pentru a ne incalzi putin, mai lejera decat gratarul de vineri si delicioasele clatite cu dulceata de visine, caise si prune. Un adevarat deliciu cu produse eco si traditionale. Seara s-a incheiat cu Activity, table si ciudatul Pixwords 😀
Ziua de duminica a venit si cu plecarea noastra din Calimani, ne-am luat bagajele, am multumit gazdelor pentru primire si ne-am decis sa facem un scurt popas in Vatra Dornei. Aici fiecare a avut ‘permisie’, unii au mancat, unii au cumparat suveniruri iar altii au mers la o bere in Bomba aka carciuma preferata a geografilor. Dupa cateva ore ne-am reunit si am pornit spre Iasi iar glumele si voia buna a continuat pe tot parcursul drumului.
Ca si concluzie putem spune ca excursia a reprezentat o evadare din cotidian binevenita, am cunoscut multi oameni frumosi si am avut parte de o zona frumoasa, salbatica si pe care o vom vizita din nou!
Daca v-a placut articolul da un like / share si te asteptam sa vii cu noi in viitoarele expeditii.
walKarpatica 
Cladirea din imagini chiar a fost vila de protocol a lui Ceausescu. Am stat in ea intr-o vacanta, cand eram copil. O buna cunostinta a parintilor mei era acolo administrator, locuia cu familia in respectiva vila. Ceausescu nu a dormit acolo niciodata, dar avea un birou superb decorat, dormitor. Vila era absolut superba iar bucataria era imensa, asa cum mai vedeam prin Neckermann, revista la mosa in perioasa comunista, fireste adusa de afara de unii norocosi. Imi pare rau ca a avuns in asemenea hal de degradare.
LikeLike